Sportul în viața copilului tău

Sportul în viaţa copilului tău

“Sportul te învaţă să câştigi cinstit.

Sportul te învaţă să pierzi în mod demn.

Prin urmare sportul te învaţă ce este viaţa.”

Ernest Hemingway

      Sportul are un rol extrem de important în viaţa copilului. Practicarea unui sport îl face pe copil să fie şi să  arate mai sănătos. În plus sportul educă disciplina.

Dacă doriţi ca copilul dumneavoastră să manifeste interes pentru sport începeţi cu antrenamente în familie. Activitatea fizică, cum ar fi mersul pe bicicletă, alergarea sau înotul în bazin împreună cu familia, face conexiunea dintre părinţi şi copii mai strânsă. Astfel, distracţiile comune dezvoltă interesul copilului pentru sport.

Sportul întăreşte corpul şi echilibrează starea mentală a copilului. Instruirea în grup îl va învăţa pe micuţ să comunice cu semenii săi, să devină mai sociabil şi să depăşească barierele psihologice.

Sportul are un impact pozitiv nu numai asupra sănătăţii copilului, ci şi asupra abilităților sale mentale. În timpul exerciţiului fizic, creierul eliberează endorfinele, hormonii fericirii care ne fac să ne simţim mai bine şi să vedem lumea într-o lumină mai optimistă. Din acest motiv, sportul la copiii atipici este o activitate plăcută şi recomandată ca terapie.

În primul rând trebuie să înţelegem că sistemul senzorial al copiilor cu autism este diferit de al nostru. E provocator pentru ei să proceseze percepţiile senzoriale din mediu. Auzul, mirosul, văzul, percepţia tactilă pot fi radical diferite de ale noastre. De aceea se întâmplă ca fiind “în lume” să fie pentru ei extrem de copleşitor, impredictibil şi haotic.

Care este cea mai bună modalitate de a învăţa şi de a face cu un copil cu autism o activitate sportivă?

Răspunsul este simplu: CONTROLUL. Îi dăm copilului control. El va deveni în timp mai flexibil şi mai puţin opoziţionist. Cum facem acest lucru:

  • ne poziţionăm în faţa copilului
  • îi oferim o explicaţie cu ce urmează să se întâmple (ex.: “te vei încălţa cu rolele şi vom merge cu ele. Eu te voi ţine de mână şi îţi voi arăta ce ai de făcut.”).
  • aşteaptă permisiunea. Asta înseamnă că copilul poate să spună nu în cuvinte, dacă este verbal, sau dacă nu îţi va oferi un mesaj nonverbal că nu doreşte acel lucru.

NU înseamnă NU acum, nu înseamnă “niciodată”.

Când copilul spune nu, ne oprim, dar vom întreba din nou peste două  sau cinci minute şi tot aşa până obţinem un DA.

Putem oferi control copilului. Lucrăm astfel la relaţia cu el. El se va simţi confortabil şi va avea încredere în noi. Acesta este secretul: control amestecat cu perseverenţă. Ia timp la început, dar îţi va aduce multe, multe succese.

Andrei Mârza,

profesor educaţie fizică şi sport

No Comments

Post a Comment

Open chat
Buna,
Cu ce te putem ajuta?