Școala online și psihicul copiilor

Știm cu toții că începând cu luna martie a anului trecut, activitățile școlilor au fost întrerupte fizic și trecută toată munca dascălilor în spațiul digital, în mod automat. De asemenea, copiii mici si mari, au trecut în spatele unor smartphone-uri, tablete sau laptopuri, privind de pe canapeaua de acasă sau de pe un scaun la un ecran albastru. Si ne intrebăm cu toții: ce efecte vor avea aceste aspecte asupra generațiilor de copii, asupra psihicului lor ? Să fie oare o generație pierdută sau din contră, una câstigată, fiindcă s-a facut un prim pas către o educație modernă, digitalizată ?

Ca profesor, să îi vezi pe copii doar online este unul dintre cele mai grele exerciții, fiind foarte greu să cuprinzi emoția din sala, să simți clasa și să te motivezi.

Online-ul cere o atenție conștientă destul de susținută, iar copilul tinde să nu aibă resursele necesare de a se uita continuu la oră, la curs. E o provocare reală, fiind diminuată motivația de a învăța.

Școala on-line este o activitate care poate duce foarte repede la epuizarea emoțională și fizică a profesorilor și a copiilor. Profesorul trebuie să dea dovadă de abilități noi, potrivite acestui mediu care necesită un grad foarte mare de implicare, acesta poate obosi foarte ușor, timpul pe care îl acordă construcției didactice fiind poate chiar mai mare.

Dificultatea cea mai mare este probabil pentru clasele I-IV. În sensul că atenția lor nu poate fi foarte mult focusată pe acel ecran de calculator, în care ei trebuie să se uite, să facă conexiuni ca să înțeleagă ce le spune profesorul.

Ce emoții întâmpină copiii?

  • Unii plâng când nu se pot conecta sau când sunt deconectați din varii motive, plâng de teamă să nu fie certați de doamna învățătoare.
  • Alți copii se plictisesc pentru că nu se aude/ vede bine sau pentru că rândul lor vine foarte greu sau rar ori sunt sincope de internet.
  • Responsabilitățile multiple ale copilului, cum sunt de pildă temele, expunerea prelungită în fața unui ecrande computer, precum și apariția factorilor distractori, de la intrarea fratelui mai mic în cameră în timpul orelor până la animalul de companie care se urcă pe birou, reprezintă dificultăți exprimate ale copiilor ce experimentează școala online.
  • Există o paletă largă de emoții ca frustrarea, neputința, plictisul, oboseală cu care copiii nu știu să se descurce, sunt copleșitoare și dificil de gestionat.

Expunerea prelungită în fața ecranului diminuează capacitatea acestora de a face față efortului mental susținut, distractibilitatea fiind accentuată și de zgomotele aferente transmisiei online și de activitățile inerente ale membrilor familiei.

Într-o perioadă plină de stres și pentru un adult, școala online poate genera anxietate, probleme emoționale și dificultăți suplimentare de organizare și de planificare a activității, pentru copiii.

Dacă discutăm despre adolescenți, aici factorul psiho-emoțional este preponderent mai mare, ca impact, asupra lor, decât cel educațional de care vorbeam anterior la copii.

La preadolescenți, avem cea mai mare problemă pe zona psiho-emoțională pentru că știm foarte bine că școala era modul lor de relaționare. Adică dincolo că mă duceam să învăț, acolo erau prietenii mei, lumea mea socială, cei de pe același palier cu mine, cei care poate nu mergeau toți la școală ca să învețe neapărat, dar toți mergeau să socializeze. Ei veneau deja de acasă cu o problemă a unei izolări, date fiind aceste mijloace moderne de comunicații dezvoltate în ultimii ani și aveau oricum un minus, fiind închiși în telefoane sau tablete.

Studiile științifice au arătat că pe termen lung, perpetuarea unei astfel de situații, de distanțare socială, de distanțare fizică, mai ales în rândul copiilor și al adolescenților, poate lăsa urme – și aici vorbim de anxietate, anxietate generalizată, depresii cu diverse trepte. Deci da, cu siguranță această situație va afecta fiecare individ în parte, aceasta fiind însă diferită de un caz la altul.

Insă, atât noi, părinții, cât și copiii, trebuie să nu uităm că această perioadă este una trecătoare și să încercăm  să ne bucurăm de fiecare zi. Păstrarea pozitivității în interacțiune cu prevenția conflictelor, stabilirea rutinelor previzibile, cu exprimarea clară a așteptărilor și acordarea de empatie, pot ajuta în depășirea acestei perioade.

Articol realizat de prof. Ghețea Eliza

No Comments

Post a Comment

Open chat
Buna,
Cu ce te putem ajuta?