Ce ingrediente punem în educarea personalității copiilor și mai ales în ce măsură?

Educare personalității copiilor

Prin acţiunile părinților se dezvoltă un anumit stil parental. Ce este de fapt stilul parentaș? Acel mod specific familiei de a gestiona și ghida comportamentele copilului. Mulţi autori pun în discuţie importanţa şi validitatea stilurilor parentale. De ce? pentru că acestea pun bazele  educaţiei copiilor şi a evoluţiei lor ulterioare. Experienţa adesea redusă în creşterea şi educarea copiilor poate însemna adoptarea unei serii de atitudini rigide sau prea lejere, cu efecte în gradul de socializare a copilului.

 

Astfel, putem face o clasificare a familiilor:

– indulgente (hipertolerante)

– democratice (adaptative)

– autocrate (excesiv autoritare)

– rejective (neglijente, indiferente)

– instabile sau mixte

Regăsim la mai mulți autori un consens asupra a patru stiluri parental-educaţionale. Cum sunt ele delimitate și ce au la bază? Analiza raportului dintre factorii căldură şi control, limitele clare și stabile, suportul emoţional şi anxietatea. În acest articol vom prezenta două dintre aceste stiluri, aflate la poli opuși:

 

1 Stilul autoritar:

Cumulează cei doi factori, căldura şi controlul, în sens pozitiv, faţă de copii. Cum se manifestă? Prin cerinţe înalte, simultan cu oferirea de atenţie afectivă crescută. Această combinație duce la dezvoltarea independenţei şi responsabilităţii. Copiii vor dobândi o mai mare competenţă socială, însoţită de o mai bună adaptare bazată pe o auto-apreciere realistă. Acest stil dă ocazia copilului să învețe prin experiențe și din greșeli personale. Copilul descoperă lumea în mod propriu, ghidat și protejat de alături. Un astfel de părinte își creează o figură de sfătuitor, bun-ascultător și exemplu de urmat în fața copilului, prin empatie, apreciere onestă și consecvență în propriile limite și reguli pe care le impune ca linii de ghidaj în viață.

Acest stil parental nu exclude conflictele și perioadele dificile din evoluția copilului,  Are însă și câteva avantaje importante precum descoperirea identității reale și formarea unei personalități autentice, o abordare directă și lipsită de teamă a problemelor, confruntărilor cu părinții sau alți adulți și a vieții în general, capacitatea de a depăși obstacole și de a învăța din greșeli, dar și o atitudine relaxată și empatică față de diversitatea persoanelor din jur. Nu în ultimul rând, dojana, căutarea și adresarea nevoilor reale, conversațiile profunde și exersarea înțelegerii reciproce sunt pași către o bună auto-determinare, pe baza valorilor clare de bine și rău, fără a resimți o nevoie deosebită de a testa limite, de a încălca reguli și de a acționa necugetat. Încrederea este unul dintre pilonii unei vieți fericite, ce se construiește observând că părintele este o persoană în care copilul poate avea încredere, dar și că părintele poate avea și are încredere în copil.

 

 2 Stilul permisiv:

în care căldura este accentuată, dar controlul parental este foarte scăzut sau neresimţit de către copii. Copiii evoluează spre o personalitate în care domină o toleranţă excesivă, cu dependenţă față de părinţi sau de persoanele adulte. Nu îşi asumă responsabilităţi şi manifestă comportamente fluctuante şi labile, frecvent agresiv-impulsive şi fac abstracţie de părerea celor din jur. O altă latură a efectelor acestui stil este redată de mecanismele de manipulare pe care copilul le dezvoltă instinctiv atunci când părintele nu își menține o poziție fermă de autoritate competentă care furnizează protecție și îndrumare și nu este consecvent cu regulile și limitele pe care le pretinde copilului. Oridecâteori părintele face un compromis sau acceptă condițiile unei negocieri inițiate de copil pe tema unei reguli sau solicitări din partea părintelui, copilul își descoperă propria putere asupra părintelui, observându-l cum cedează în fața sa. Adesea, când părintele constată prea târziu că și-a pierdut autoritatea în fața copilului, recurge la metode inutile de recâștigare a poziției, prin comportamente agresive care îndepărtează copilul.

Creșterea și educarea unui copil reprezintă pentru părinte, dintr-o perspectivă, provocarea la auto-actualizare personală, provocarea de a rămâne curios, pentru a deveni cunoscător, prin învățare continuă. Dat fiind faptul că natura copilului este de a învăța prin imitare, indiferent dacă înțelege sau nu semnificația a ce imită, exercițiul nostru de atenție concentrată și auto-analiză este să fim pentru cei mai mici o oglindă în care ne-ar plăcea să ne privim.

 

Râmâneți conectați cu noi pe conil.ro pentru prezentarea următoarelor două stiluri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

No Comments

Post a Comment

Open chat
Buna,
Cu ce te putem ajuta?