Interacțiuneaa învățător- copil

 Interacţiunea invatatoar/educatoar-copil

Rolul meu de cadru didactic în relația cu copiii este și acela de mediator al comportamentului copiilor. Activitatea de disciplinare în scoala/gradinita este de natură pozitivă și implică respectarea de către invatatoare/ educatoare  a unor principii de bază :

  • formularea regulilor de comportament într-o manieră pozitivă și implicarea de câte ori este posibil a copiilor în stabilirea regulilor;
  • evitarea diminuării respectului de sine și a motivării, argumentării prin comparații între copii;
  • redirecționarea comportamentelor inadecvate, grija de a nu amplifica sentimentul de vinovăție și rușine;
  • utilizarea cu discernământ a recompensei și pedepsei, folosirea cuvântului și a tonalității vocii ca instrumente pedagogice.

Nu trebuie uitat nici rolul de model pe care cadrul didactic îl joacă în relația cu copilul. Înclinația spre imitație a prescolarilor/școlarilor se manifestă și în preluarea rapidă și fidelă a comportamentelor, limbajului și atitudinilor pe care invatatoarea/educatoarea  le manifestă.
De aceea, încrederea în sine, echilibrul psihic, capacitatea de comunicare eficientă, preocuparea pentru comunicarea interindividuală, dinamismul, simțul ordinii și a frumosului, calități absolut necesare cadrului didactic se vor regăsi și în personalitatea copiilor.

 

 Interacţiunea copil /elev -cadru didactic

  • Interacţiunea copil-invatatoare/ educatoare se construieşte în jurul cuvintelor cheie: comunicare – cooperare – prietenie. Comunicarea între adult şi copil este esenţială în formarea lui ca fiinţă social. Dacă privăm copilul de comunicare, îl transformăm într-o fiinţă introvertită.Să fim toleranţi în comunicare! O obligaţie foarte importantă a cadrului didactic. Să nu presupunem, să ne formăm opinii, înainte de a asculta. Să nu judecăm după primul contact. Să acceptăm că există diferenţe culturale, mai mult sau mai puţin accentuate între scoala şi familie, între noi şi părinţi, ele putând determina erori de interpretare cu consecinţe grave asupra copilului. Să ne păstrăm calmul şi simţul umorului într-o situaţie conflictuală datorată lipsei de comunicare.
  • Pentru o bună comunicare, noi trebuie să evaluăm mediul din care provine copilul: obiceiuri, tradiţii, norme de comportament, religie. Să ne asigurăm că ceea ce aşteptăm noi de la copil este identic cu aşteptările părinţilor .Oricare ar fi dificultăţile în comunicarea dintre invatatoare şi copil, niciodată nu trebuie să ridicăm tonul, sau să ne manifestăm prin comportamente non-verbale (surâs lipsit de amabilitate, ridicare din umăr). Nu tonul ridicat rezolvă problemele apărute, ci mai degrabă le agravează.
  • Comunicarea eficientă porneşte de la atitudinea pozitivă faţă de sine însuşi şi faţă de cel din faţa noastră. Copiii au nevoie de sprijinul nostru, dar au nevoie şi să afle de la noi cât de mult au progresat, au nevoie să-i ajutăm să avanseze, să fim lângă ei când dau greş, au nevoie să-i încurajăm.

Invatatoarea/ educatoarea  devine o resursa care favorizeaza informatia dorita, monitorul care apara grupul de orice autoritarism si e animatorul acestui grup. Cadrul didactic  trebuie sa caute ca efortul sau sa fie pe cat posibil in continuarea activitatii pe care copilul o prefera si o desfasoara din proprie initiativa. Fiecare va cauta sa cunoasca trebuintele si interesele copilului, pentru a le stimula pe cele normale si a le descuraja pe cele inacceptabile. Trebuie dezvoltata aptitudinea copilului pentru innoire si reinnoire, dorita de perfectionare si de noutate.

 ‘’Când învăţătorul reuneşte în inima sa dragostea de profesiune şi dragostea de elevi, putem spune că este un învăţător desăvârşit!’’Lev Tolstoi

Învățător Moise Petruța

No Comments

Post a Comment

Open chat
Buna,
Cu ce te putem ajuta?