Importanța jocului în viața copiilor

Jocul reprezintă tipul fundamental al activităţii copilului. Sub influenţa lui se formează, se dezvoltă şi se restructurează întreaga lui activitate psihică. Prin intermediul jocului, în psihicului copilului se produc schimbări importante: copilul dobândeşte numeroase şi variate cunoştinţe despre mediul înconjurător, i se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă şi mijlocită a realităţii (percepţia, reprezentările, memoria, imaginaţia, gândirea, limbajul)

Jocul este un factor important al socializării copilului, deoarece acesta, îi determină pe copii să se cunoască mai bine, să comunice mai mult, să se simtă bine unul cu celălalt şi să  isi dorească acest lucru.

  Prin joc  se dezvoltă interesul şi obişnuinţa pentru muncă, pentru corectitudine, se fixează deprinderile, se automatizează mişcări foarte complexe. Jocurile de rol îi arată copilului regulile mari ale vieţii, acestea oglindesc stadiul de dezvoltare al societăţii în care trăieşte. Sunt şi un material foarte bogat pentru dezvoltarea gândirii şi afectivităţii copilului. Prin joc, imaginaţia copilului se dezvoltă, la fel şi puterea de inventivitate. Copilul doreşte să semene cu cel pe care-l interpretează în joc. Copilul observă personajul pe care îl imită în jocul său. Tot prin joc copilul îşî îmbogăţeşte şi dezvoltă felul de a vorbi.

Jocurile au un  rol important în dezvoltarea fizică, intelectuală, morală şi estetică a copiilor. Acestea ii ajuta pe copii sa isi  îmbunătăţeasca capacitatea de comunicare, îi  idetermină să se implice în cât mai multe activităţi, făcând posibilă, dezvoltarea armonioasă a personalităţilor  acestora.

A te juca presupune a-ţi propune o sarcină de îndeplinit şi de a te obosi, a face un efort pentru a îndeplini această sarcină, jocul este o încercare. În cadrul acestora, copilul trebuie să respecte anumite consemne, reguli. Prin joc copilul învaţă ce este o sarcină, învaţă să-şi fixeze atenţia, să-şi stăpânească instabilitatea naturală, să facă un efort.

Jocul il invata pe copil să-şi organizeze acţiunile pentru a le sincroniza cu cele ale celorlalţi copii cu  care se joacă.

Prin joc copilul ajunge să dobândească autonomie, îşi modelează personalitatea şi îşi va exersa diferite abilităţi care îi vor folosi mai târziu în viaţă.

Jocul este mişcare, explorare, este comunicare şi socializare, este exerciţiu şi învăţare, este observaţie şi imitaţie, este disciplinare. Esenţa jocului este reflectarea şi transformarea, pe plan imaginar, a realităţii înconjurătoare. Jocul nu este numai o simplă distracţie, ci, prin joc, copilul descoperă şi lumea şi viaţa într-un mod accesibil şi atractiv, o cercetează, o prelucrează şi o transformă în învăţare, în experienţă personală. Prin  joc copilul manifestă liber tot ceea ce a văzut, a înţeles, a învăţat din jurul său, din viaţa sa.

Etape ale jocului

0 – 2 ani: etapa senzorio – motorie

Acum copilul dobândeşte controlul asupra sa şi asupra obiectelor din jur. Copilului îi place mişcarea , învaţă să-şi stăpânească şi să-şi controleze mişcările, să exploreze lumea imaginilor, sunetelor şi efectele pe care le produce asupra lor. El se joacă în paralel cu copii de vârsta lui.

1 – 7 ani: etapa pre-operaţională

Copilul incepe sa foloseasca simboluri cu care se joaca sau interpreteaza anumite situatii. Joaca include elemente de fantezie, de simulare, copilul întrebuinţează cuvintele sau obiectele în mod simbolic. El colaborează cu alţi copii.

Peste 7 ani: etapa operaţională

Este perioada cand gândirea copilului devine mai logică, jocurile şi activităţile includ reguli. La început îşi stabilesc propriile lui reguli, dar, mai târziu, pe parcursul dezvoltării lui, devine  capabil să respecte „regula jocului”.

Adolescenţii

Adolescenţii vor să experimenteze pe viu viaţa de adult şi relaţiile cu celălalt.

Înainte de toate au nevoie de timp în care să nu facă altceva decât să fie cu cei de vârsta lor, să asculte muzică, să afle cu adevărat ce-i interesează. Este perioada cand adolescentii desi nu muncesc precum adultii totusi  ei pot muncii din greu studiind, deci au nevoie de joc.

In concluzie jocul este important pentru formarea relaţiei dintre adult şi copilul pe care il are in grija. Cu ajutorul jocului il cunoaştem mai bine, dar şi el ne cunoaşte pe noi; ne apropiem de el;  îi oferim atenţie. Jocul dezvoltă imaginaţia, creativitatea, gândirea logică, simţul de observaţie, vorbirea, memoria, motricitatea  si nu in ultimul rand îl disciplinează.

Prin joc învaţă să stabilească relaţii cu cei din jur; explorează, cunoaşte lumea înconjurătoare; se dezvoltă sănătos, armonios, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic.

 

Psiholog Cristian ION

.

 

 

 

 

 

 

 

No Comments

Post a Comment

Open chat
Buna,
Cu ce te putem ajuta?