În calitatea mea de profesor de religie în cadrul Școlii CONIL, am abordat această disciplină ca pe o fomă de terapie pentru copiii speciali cu care lucrez. De ce? Pentru că religia creștină încurajează toleranța , acceptarea , înțelegerea, buna conviețuire între oameni, empatia.
Având în vedere temele și posibilitatea adaptării acestora in funcție de „provocările” cu care se confruntă copiii speciali, educația religioasă poate fi folosită ca o continuare a terapiilor, urmărind abordarea subiectelor cheie, ce vin in sprijinul copiilor prin diferite metode.
Astfel, pentru a „sensibiliza” copiii cu privire la anumite comportamente, avem exemple ale unor sfinți ce au încercat pe cât posibil să facă ceea ce Hristos ne-a învățat, să împartă cu cei care nu au , să răspundă pozitiv la apelul de ajutor al celor din jur. Ce facem atunci când nu avem posibilitatea de a face cele de mai sus? Ei bine, tot Hristos este cel care ne învață „să facem pentru celălalt, ce am vrea noi să facă el pentru noi”(„ce ție nu-ți place, altuia nu-i face „). Printre acești sfinți , cei mai la îndemână sunt cei „pregătiți” să recompenseze pe cei care au un comportament adecvat, anume Sfântul Nicolae (moș Nicolae) și ziua Nașterii Domnului (moș Crăciun), de care ne „folosim” pentru a-i motiva pe cei mici să respecte anumite reguli comportamentale.
Așadar, pot spune că o continuare a terapiei de dezvoltare personală , la ora de religie utiliza prin intermediul unor povești, clipuri video sau chiar fișe de lucru , metode de fixare și distincție a unor comportamente diferite față de cei din jur , învățâm să recunoaștem comportamentul plăcut din exemplele prezentate.
In concluzie, educația religioasă , dacă este adaptată cerințelor , poate deveni un adevărat ajutor in dezvoltarea armonioasă a oricărei persoane 🙏🙏🙏
Profesor Ionuț Sandu
