Limbajul este o activitate psihică prin care, cu ajutorul limbii, se realizează comunicarea interumană și gândirea verbal-noțională. Limbajul are un caracter subiectiv și individual, reprezentând modul de însușire și utilizare a unei limbi de către o persoană anume.
Dezvoltarea limbajului și a comunicării vizează dezvoltarea vocabularului, gramaticii, sintaxei și înțelegerii semnificației, dezvoltarea abilității de ascultare, de comunicare orală și scrisă, verbală și nonverbală. Dezvoltarea limbajului și a comunicării asigură dezvoltarea în toate celelalte domenii.
Limbajul oral implică, din punct de vedere funcțional, două dimensiuni: o latură activă, implicată în emiterea de semnale (vorbirea) și o latură pasivă, implicată în receptarea și decodificarea semnalelor emise de alte persoane (ascultarea).
Limbajul scris implică, în dimensiunea sa activă, scrierea și în dimensiunea pasivă, citirea.
Împreună, cele două laturi ale limbajului formează un întreg funcțional folositor actului de comunicare.
Limbajul îndeplinește mai multe funcții: de comunicare (transmiterea și receptarea informațiilor), cognitivă (stocarea datelor în memorie), emoțional-expresivă (exprimarea și identificarea emoțiilor), mimica, imperativ persuasivă (capacitatea de a induce altor persoane idei sau stări emoționale) și ludică (pentru activitățile relaxante și distractive).
În primii doi ani de la naștere, copiii învață să vorbească. Dar mai înainte de a pronunța cuvinte, cei mici învață regulile limbajului și comportamentul de comunicare al adulților.
La început, bebelușii își folosesc limba, buzele, dinții de lapte și cerul gurii pentru a produce anumite sunete, mai întâi vocale, gângurit, silabe și mai apoi cuvinte scurte. În jurul vârstei de doi ani, copilul poate forma propoziții alcătuite din câteva cuvinte. Totuși, trebuie să se țină cont de faptul că fiecare copil se dezvoltă în ritmul său propriu, existând anumiți factori care influențează dezvoltarea limbajului.
Rolul părinților este predominant, prin interacțiunea cu copilul, vorbind, cântând și citind povești. Jocurile de rol, jocurile de imaginație sau cele de numire a unor obiecte au , de asemenea, o importanță deosebit de mare. De asemenea, este de menționat aspectul legat de dicție, pronunțarea corectă, tonul vocii, ritmul vorbirii și învățarea unei comunicări eficiente.
Studiile au demonstrat că persoanele care vorbesc și citesc mult în timpul copilăriei timpurii, au un vocabular mai bogat, o gramatică mai bună și se vor integra mai ușor la școală.
S-a constatat că , deși populația școlară scade constant, numărul copiilor care au probleme de vorbire este în creștere. Se pare că unele dintre cauzele acestui fapt sunt: lipsa timpului de calitate petrecut de părinți cu copilul, lipsa contactului direct dintre părinți și copii, abandonarea copiilor în fața tabletelor, telefoanelor și a televizoarelor. Copiii învață în primul rând prin imitație, atât de la adulți, cât și de la covârstnici. De aceea, pentru buna dezvoltare a limbajului și a comunicării, specialiștii recomandă înscrierea copiilor la grădiniță.
Caracteristic copilăriei, jocul poate fi un instrument util pentru dezvoltarea limbajului și a comunicării. Jocurile simbolice, cele sociale, cântatul împreună cu copilul, cititul și implicarea adultului în activități în care copilul deține controlul și este foarte implicat, sunt procese dinamice care construiesc structura cognitivă și lingvistică a copilului.
Cu responsabilitatea unor părinți și cadre didactice, conștienți de necesitatea educării copiilor la standardele cele mai înalte, ne simțim datori să ne informăm și să aplicăm cele mai eficiente metode educaționale pentru a dezvolta de timpuriu la cei mici limbajul și comunicarea.
înv. Enea Corina Ioana
Școala Primară CONIL
