De ce Religie pentru copiii speciali? Ce facem la orfele de religie?

DE CE RELIGIE PENTRU COPIII SPECIALI? CE FACEM LA ORELE DE RELIGIE?
Pentru început să aflăm ce înseamnă cuvântul „religie”
• Cuvântul religie își are originea în limba latina și înseamnă „a uni” , a uni pe om cu Dumnezeu. Religia nu este de folos doar studiată, fără a fi pusă și în practica zilnică,desigur. Prin punerea în practică a învățăturilor etice și morale și respectarea unor principii, ajungem la o adevărată „prietenie” a individului cu întreaga creație dar și cu Creatorul.
• Pentru a ajunge la acea „prietenie” , este prioritar a explica strânsa legătură între „emoție” și „comportament”. Așadar , „religia” nu reprezintă o materie de studiu școlar , ci un mod de manifestare a unor trăiri interioare, trăiri cărora le putem găsi răspunsul în viața de zi cu zi, în alte științe (medicina , fizică , chimie ,etc) sau chiar în mediul înconjurător.
• În partea teoretică, la orele de religie se vorbește despre creație, despre  Dumnezeu, cel ce creează întreaga lume pentru om. Se vorbește despre cum Dumnezeu „a luat țărână și a făcut pe om…” implicăndu-se astfel  în mod direct în creația sa. El dăruiește omului întreaga lume . Vorbim despre iubire, cea mai înaltă emoție umană, emoție ce o avem „sădită” și cu aceasta începem lungul drum al vieții din momentul nașterii, reprezentată de  iubirea față de părinți. Astfel, religia ne învață să „iubim”, iubirea fiind un rezultat al comportamentului nostru ce va duce implicit la „unire”.
Așadar, nu putem vorbi de „religie” fără a subînțelege iubirea…
Cum poate ajuta religia copiii speciali?
• Din punct de vedere deontologic, profesorul de religie are datoria de a împărtăși această iubire tuturor elevilor în mod egal , nediscriminatoriu , și cu atât mai mult când trebuie să fie un model pentru copiii speciali , căci numai prin exemplul propriu de a-i înțelege , a-i încuraja și de a-i trata pe toți cu aceeași iubire , profesorul va obține rezultatul dorit : o comuniune atât între elevi cât și comuniunea elevi-profesor.
• Prin faptul că „religia” poate fi asociată cu foarte multe științe și adaptată conform cerințelor de integrare sau dezvoltare personală a fiecărui copil la nivel individual cât și colectiv , oferă posibilitatea copiilor de a recapitula unele noțiuni deja învățate sau de a afla informații noi și cum să le pună în practica zilnică , astfel favorizând dezvoltarea culturală a copiilor. Copiii află că tot din iubire a creat Dumnezeu și pe om , astfel ei înțeleg că Dumnezeu ne iubește pe toți , și aceeași iubire o putem oferi celor din jur. Prezentarea emoțiilor ca rezultat al comportamentului interuman arătat copiilor prin exemple de situație , îi ajută pe aceștia să deosebească binele de rău , și să se dezvolte psihosocial.
• Având în vedere că în clasele cu copii speciali este necesară adaptarea lecțiilor în așa fel încât ei să poată înțelege cerințele și în același timp să aibă ca rezultat o bună dezvoltare emoțională și psihosocială , la orele de religie copiii pot asculta , experimenta sau povesti unele evenimente întâlnite sau posibile din viața de zi cu zi. Prin activitățile practice pentru înțelegerea anumitor tipuri de emoție ( rostirea rugăciunii , vizionarea diferitelor imagini , ascultarea unor melodii sau vizionarea unor filmulețe cu anumite evenimente religioase ori laice) , copiii experimentează emoțiile pe care le trăim în momente diferite , având ca rezultat o dezvoltare emoțională specifică vârstei.
• În acest sens orele de religie conțin informații despre evenimente cu impact pozitiv asupra copiilor , dar pentru a evita un puternic impact negativ al evenimentelor neprevăzute , copiii sunt avertizați că pot exista și evenimente care se întâmplă tocmai invers , astfel învață în mod practic să diferențieze cum este normal de ceea ce nu ar trebui să facă. Totodată activitățile practice vin în ajutorul copiilor pentru a se accepta unii pe alții prin povestioare cu caracter religios sau laic , iar apoi prin scenarii în care se pun în practică (cele ascultate ), dezvoltând copiilor atenția și capacitatea de a improviza sau de a memora.
• De altfel , putem observa calitățile fiecărui copil în parte și de a le pune în valoare prin încurajări , laude sau altfel de recompense. Este important pentru orice copil , ca atunci când face ceva bun să fie centrul atenției , cu toate că un profesor trebuie să aibă grijă ca nici ceilalți să nu se simtă ignorați. Altfel spus , copiii trebuie „tratați” individual dar și colectiv , individual pentru a scoate la „lumină” calitățile fiecărui copil și pentru a-i susține , îndruma și „modela” conform calității fiecăruia.
• În ajutorul acceptării , incluziunii în grup a celor care sunt predispuși excluderii (cei cu ADHD , TSA în spectru autist sau alt fel de probleme) se poate apela la exemple din natură ( ex. Grupul de elefanți care protejează un pui rănit , pădurea cu pomi înalți sau scunzi ,etc) explicându-le copiilor că deși între oameni există diferențe , dar toți avem „calități” comune , cum ar fi „puterea” de a greși , ceea ce ne face pe toți : oameni , și putem să ne acceptăm așa cum suntem. Pentru incluziune sunt necesare răbdarea , repetiția prin jocuri de grup în care să aibă roluri active și cei expuși excluziunii , dar și prin folosirea de inversări de roluri ( cum s-ar simți ei în locul celor excluși ?sau ce ar face ei în situația lor?) , mergând pe principiul „ce ție nu-ți place , altuia nu-i face”.
• Orele de religie pentru copii trebuie să urmărească interesul superior al copilului pe plan individual cât și colectiv , iar prin adaptarea lecțiilor se are în vedere ca scopuri : integrarea , dezvoltarea psihosocială , dezvoltarea personală , culturală dar și simțul civic.
• Pentru o mai bună înțelegere a necesității copiilor speciali , profesorul de religie trebuie să conlucreze cu celelalte cadre didactice sau nedidactice care se ocupă de educația lor , pentru a-și putea stabili un obiectiv al lecției/ lecțiilor.
• Religia are la bază iubirea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de oameni , iar analogiile precum „soarele care răsare pentru toți oamenii”, fie buni sau mai puțin buni , sau povestioare cu caracter biblic despre Mântuitorul care îi ajută pe cei care au nevoie , vine în ajutorul copiilor în procesul de acceptare și susținere la nivel colectiv.
• În timp ce se discută despre sărbători (mai ales cele de iarnă)și tradiții , copilul are ca beneficii o dezvoltare culturală , dar află și despre efectele comportamentale (primirea cadourilor de Moș Nicolae , sau de Moș Crăciun) argument efectele comportamentului tot prin proverb „bine faci , bine găsești”
• Rolul religiei nu se rezumă doar la o educație socială morală , ci continuă pe plan spiritual , unde copiii află despre rugăciune , înțelesul acesteia dar și folosul ei , astfel copiii fiind motivați spre încredere și speranță , ceea ce ne este necesar tuturor.
Profesor Religie
Ionuț Sandu

No Comments

Post a Comment

Open chat
Buna,
Cu ce te putem ajuta?