Ne găsim deseori noi, părinții, în situația de a critica copilul fie pentru că a lăsat o jucărie aruncată în mijlocul camerei, fie pentru un gest neadecvat față de un alt copil, fie din diverse banalități ce apar în viața de zi cu zi. Este oare CRITICA o metodă eficientă? Îndrumăm oare pozitiv un copil, criticându-l? Îl ajutăm prin critică să învețe din propriile sale greșeli?
Deseori critica poate zdruncina încrederea în sine a copilului. Este extrem de important pentru noi ca părinți să înțelegem că micuții noștri sunt ființe diferinte. Desigur, suntem responsabili de educația copiilor noștri, de transmiterea unor anumite valori, principii și scopuri. Însă trebuie să fim perfect conștienți că dezvoltarea copiilor noștri poate fi diferită, în funcție de context și de propriile lor interese și nevoi.
Este extrem de important să oferim copiilor noștri suport permanent în procesul de învățare și dezvoltare. Este esențial să le oferim îndrumări clare, să le dăm șansa de a alege și implicit aceea de a învăța din propriile lor greșeli.
În jurul vârstei de cinci ani copilul începe să perceapă realitatea așa cum aceasta îi este prezentată de păinții săi. El nu este capabil de a își înțelege propriile limite și slăbiciuni. De aceea este extrem de important ca noi, părinții, să-i prezentăm realitatea cât mai aproape de înțelegerea sa.
Deși cu toții ne adorăm copiii, este recomandat a nu le induce convingerea că tot ceea ce fac este perfect. O astfel de abordare va induce copilului idea că el este o ființă excepțională, făcându-l să creadă că este perfect în regulă să se mulțumească cu valoarea sa.
Pe măsură ce crește, copilul devine tot mai conștient de ceea ce este el. Dacă percepția sa despre sine este diferită față de realitatea pe care începe să o perceapă, pot apărea crizele interioare de identitate.
Astfel, copilul ar trebui crescut într-o atmosferă caldă dar cât mai realistă. Într-o astfel de atmosferă copilul va putea să își cunoască vulnerabilitățile și va putea face pași serioși pe calea autodepășirii și perfecționării.
Chiar dacă în anumite situații suntem obligați să apelăm la critică, aceasta trebuie să fie întotdeauna constructivă și centrată pe comportament și nu pe persoană. De asemenea, este esențial să ținem cont de sentimentele copilului, să-l ascultăm și să-l înțelegem, încercând să-l îndrumăm, oferindu-i alternative din care el să poată alege.
Odată apărut un comportament sau o reacție inadecvată, este esențială oferirea unui feedback constructiv. Îi vom reaminti de situațiile în care am apreciat comportamentul sau reacția sa, încurajându-l să continue pe acest drum. Este foarte important pentru copil ca, în astfel de situații, să îi fie încurajată exprimarea propriilor sentimente și trăiri care l-au împins spre un anumit comportament. Astfel vom asigura copilul de înțelegerea noastră și de susținerea necondiționată.
Există situații în care, urmare a unui comportament sau reacție neadecvată a copilului, ajungem să folosim cuvinte sau expresii care pot crea copilului durere, furie și mai ales confuzie. De aceea este extrem de necesar ca atunci când comunicăm copiilor ceea ce simțim cu privire la o anumită situție, să o facem folosind cuvinte care să nu îi bulverseze sau să le inducă gânduri de tipul ”nu sunt suficient de bun”, ”pe mine nu mă înțelege nimeni” sau și mai grav, ”pe mine nu mă iubește nimeni”.
Cu iubire, cu o atitudine și un discurs pozitiv, orice părinte poate ajuta un copil să depășească orice obstacol apărut în viața sa!
Anca Mareș,
Educator CONIL
