În urmă cu peste 20 de ani, Adela Hanafi devenea mamă pentru prima dată. După un timp, a descoperit că beiețelul său, Kuky, este un copil special. Kuki nu mai este acum, însă, cât timp a petrecut aici, pe Pământ, Adela i-a oferit o viață cât mai normală. El a inspirat-o să înființeze un centru deschis tuturor copiilor, tipici sau speciali.
Din dorința de a crea o lume mai bună pentru toți copiii speciali, Adela a a deschis în 2005 primul Centru CONIL, bazat pe conceptul educației inclusive, unde cei cu dizabilități se formează și educă într-un concept nou, liber, bazat pe iubire și respect.
Cum a apărut Asociația CONIL?
Povestea asociație CONIL începe în 2007. Atunci am înființat prima instituție pentru copiii – un loc în care toți sunt egali, trăiesc în armonie unii cu ceilalți, unde nu există discriminare sub nicio formă, ne respectăm și ne acceptăm așa cum suntem. O instituție care pornea de la premisa că „Fiecare copil este o lume” ce trebuie descoperită, stimulată să se dezvolte și, apoi, promovată.
De ce ai simțit nevoia creării unui astfel de loc?
Aveam o experiență personală nu foarte fericită. Eram mama unui copil cu nevoi speciale, un copil iubit, dorit, dar care a apărut într-o lume nepregătită să-l primească. Da, exact așa a fost. Kuky venise ca un dar pentru mine, dar lumea în care trăiam nu era dispusă să-l primească pe el și nici pe noi, părinții lui.
Nu vă puteți imagina ce este în sufletul unei mame când se confruntă cu situații în care ea și copilul său sunt excluși din orice grup pentru că sunt indezirabili. De ce asta? Pentru că copilul tău nu este dorit nicăieri. Nu este dorit la grădiniță, nu este dorit în parc, nu este dorit la stomatolog, nu este dorit la zilele de naștere ale colegilor săi, nu este dorit nicăieri. Ai un sentiment de neputință, de revoltă interioară, de frustrare, de neîmplinire, cu toate că un copil ar trebui să fie o bucurie, o minune în viața oricărui părinte.
Citește întregul material realizat de Adriana Moscu, aici.
